Oras port, al doilea oras ca marime al Coreei, cu dealuri abrupte care cad direct in mare, cartiere colorate agatatate pe stanci, plaje lungi si piete de peste care miros a ocean, Busanul are o energie mai sarata, mai lenta decat capitala. Localnicii sunt cunoscuti dealtfel ca cei mai directi si mai calzi din Coreea — si se simte.
Nu e un oras de vazut in graba. E un oras in care sa te pierzi cateva zile, cu plimbari fara plan si masa luata acolo unde miroase bine.
Dar sa va spun totusi ce am reusit sa vedem noi in 2 zile si o dimineata.
Ne-am cazat foarte aproape de Busan Station unde am ajuns cu trenul de mare viteza KTX.
In cel mai cool hotel. De departe. Din toata vacanta. Good Ol’ Days Hotel. Genul de hotel care intelege ca detaliile conteaza. Pickup in camera, muzica buna la dispozitie, cafea in camera, cafenea la parter. Nu e un hotel mare si impersonal — e unul care a decis sa fie placut intentionat.
Hotelul e la cateva minute de statia de metrou Jungang si foarte aproape de BIFF Square, primul nostru contact cu Busan.
Busan International Film Festival si-a lasat amprenta permanent pe un bulevard intreg. Stele cu amprentele regizorilor coreeni si nu numai, in asfalt, afise, cinematografe.
Dar si un sir lung de umbrele rosii si galbene sub care se gateste non-stop. Sucuri de trestie de zahar stoarse pe loc, fructe pe bat, snacks coreene si vietnameze. Busanul are o comunitate vietnameza mare si se simte in piete.
Am luat pulsul pietei, mi-am comandat ochelari de vedere (brand coreean, normal) si am pornit spre metrou si urmatoarea destinatie pe care era musai sa o prindem la apus:
Gwangan Bridge si Gwangalli Beach
Podul e lung de aproape 8 kilometri si noaptea e iluminat in culori care se schimba constant. De pe plaja il vezi in toata lungimea lui, reflectat in apa. Valuri, oameni asezati pe nisip cu o bere in mana, podul in fata. E genul de vedere pe care o fotografiezi de zeci de ori si tot nu iese asa cum arata in realitate.
Am incheiat seara cu o cina pe care nu am putut sa o ducem. Am vrut scoici pe gratar si ne-am trezit din noi cu o multime de farfuriute pe masa. Musai sa mananci scoici in Busan!
Pentru ca se facuse foarte tarziu si eram destul de departe de cazare, am luat un uber inapoi. Busanul e un oras foarte mare si chiar mai putin “walkable” decat Seoul.
Busanul dimineata: un copac linistit in fata unui oras care nu stie de liniste.
Daca va doriti o plimbare pe coasta cu Sky Capsules, atunci aveti in vedere sa faceti o rezervare din timp. Mie mi-a scapat. E bataie mare pe aceste vagonete colorate, suspendate pe sine, deasupra marii, intre Songdo si Amnam Park.
Norocul a facut sa gasesc pe klook disponibiltate pentru un pachet de 6 ore prin Busan, cu autobuzul, pe la diverse obiective, care garanta si locuri la Sky Capsules. Nu imi place foarte tare sa merg organizat dar mi-am zis ca impusc doi iepuri in felul asta. Orasul e atat de mare incat autobuzul suna foarte bine. Si am avut dreptate.
Deci.. Sky Capsules! Lente, mici, cu geam panoramic. Nu e pentru adrenalina — e pentru poza perfecta si pentru acel minut in care te uiti la apa de sus si nu te gandesti la nimic. (Sau te gandesti doar la painicile salted pe care le iei cu tine 😁). Calatoria dureaza aproximativ 30 de minute.
Gamcheon Culture Village
Sau cartierul care a refuzat sa dispara. Case mici, colorate, asezate una peste alta pe dealul care coboara spre mare, strazi foarte inguste. A fost candva un cartier sarac si uitat. Acum e acoperit cu picturi murale, sculpturi mici ascunse dupa colturi, cafenele cu terasa si vedere la oras.
Il gasesti si pe Micul Print daca esti atent. Si daca nu il gasesti, tot ai petrecut cateva ore minunate ratacind. Noi am cumparat multe souveniruri de aici.
Jagalchi Market si piata de peste
Cel mai mare market de fructe de mare din Coreea Miroase pe masura a ocean. Intri si simti oceanul inainte sa vezi ceva. Cumperi, urci la etaj, si astepti sa ti se gateasca anghila 😁
Anghila coreeana e grasa, frageda, gatita pe gratar, se serveste in frunza de perilla cu pasta de soia. O masa pe cinste!
Nu, nu am fost in Busan de Craciun, chiar daca asa pare. Am fost in mai 🙂
Shopping pe seara pentru ca mi-au atras atentia niste vitrine 🙂 si somn inainte de un rasarit de exceptie.
Haedong Yonggung Temple
Singurul templu budist construit direct pe stanci, la marginea marii. Nu pe un deal, nu intr-o padure — pe stanci, cu valuri care se sparg sub el.
Ajungi dupa o coborare printre pini si statui de zeitati, auzi marea inainte sa o vezi si apoi apare, zugravit in rosu si aur.
Rasaritul e momentul perfect pentru o vizita — calugarii sunt prezenti, turistii inca nu. Mai bine las pozele sa vorbeasca.
